Cum să vorbești copiilor despre moarte? Un psiholog vă sfătuiește cum să o faceți!

Cel mai important este să comunici despre moarte cu copiii direct și fără rafinament inutil. Folosirea unor termeni clari și direcți ajută la evitarea confuziei. Părinții pot ajuta cel mai bine copiii fiind sinceri, răbdători și adaptându-și explicațiile la vârsta și dezvoltarea emoțională a copilului. După cum a declarat pentru TASR psihologul Kornélia Ďuríková de la Liga pentru Sănătate Mintală, comunicarea despre moartea unui membru apropiat al familiei este, în cuvintele ei, un subiect foarte dificil și sensibil pentru copii.

„Copiii sunt adesea conștienți de mai mult decât cred adulții, așa că este necesar să se creeze un spațiu în care să-și exprime sentimentele, întrebările și preocupările. Cel mai important lucru este să comunici direct și fără rafinament inutil. Folosirea unor expresii clare și directe, cum ar fi bunicul a murit în loc să plece sau să adorme, ajută la evitarea confuziei. Copiii pot lua metaforele la propriu, ceea ce poate duce la frică sau la neînțelegere de ce decedatul nu se întoarce. În același timp, este important să le explicăm că moartea nu este cauzată de vina copilului sau a oricui altcineva și că este o parte naturală a vieții.” spuse Ďuriková.

De asemenea, este indicat să-l asigurăm pe copil că orice sentimente pe care le poate avea, fie că este vorba de tristețe, furie sau frică, sunt complet în regulă. Nu în ultimul rând, este important pentru ca părinții să rămână disponibili emoțional pentru copil și să urmărească semnele de suferință pe termen lung. Daca este cazul, poate fi util sa apelezi la ajutorul unui expert, psiholog al copilului, pentru ca copilul sa aiba spatiul si sprijinul pentru a face fata pierderii intr-un mod sanatos. „Pentru ca părinții să minimizeze riscul de traumă la copii în legătură cu moartea, este important să procedăm cu sensibilitate, răbdare și respect față de nevoile copilului.” a adăugat Ďuriková.

Potrivit expertului, dacă copilul se simte auzit și înțeles, este mai puțin probabil să formeze o legătură traumatizantă cu moartea. „Unii copii vor să vorbească mult despre moarte și pierdere, alții mai puțin. Cu toate acestea, ar trebui să simtă întotdeauna că cineva îi stă lângă ei pentru a-i asculta. Să nu obligăm copiii să meargă la un cimitir sau la o înmormântare dacă nu sunt pregătiți pentru asta. Dacă copilul este pregătit, matur și manifestă interes, el poate fi implicat în ritualul ultimului rămas bun, dar întotdeauna voluntar și cu o explicație a ceea ce se întâmplă”, a explicat Ďuríková.

Potrivit psihologului, dacă un copil își pierde un părinte, este o experiență traumatizantă pentru el care îl modelează pentru tot restul vieții. „Sărbătorile precum Ziua Tuturor sufletelor, dar și altele – în special Crăciunul și altele asemenea, pot redeschide amintiri dureroase și pot intensifica durerea. Este important să creăm un spațiu sigur pentru durerea copilului. Asigurați-l că este bine dacă simte tristețe, furie, frică, incertitudine sau confuzie”, ne sfătuiește Ďuriková.

Dacă copilul este de acord, poate fi util să creăm împreună un mic ritual de pomenire pentru a-l ajuta să onoreze memoria părintelui decedat. Poate fi aprinderea unei lumânări, eliberarea unui balon în cer, crearea unui desen sau scrierea unei scrisori cu amintiri sau sentimente asociate cu părintele decedat.