De ce guvernul ieșit trebuie să dea seama de programul său: un test al democrației pe care nu îl putem ignora

Dacă liderii aleși în mod democratic nu reușesc să ofere o relatare clară la sfârșitul ciclului lor politic de patru ani, atunci procesul politic devine un joc de cărți în spatele ușilor închise, mai degrabă decât o reprezentare transparentă a intereselor publice.

Punct de plecare: program – contract cu cetăţenii
Drumul fiecărui Guvern începe cu aprobarea programului. Aceasta nu este o retorică politică sofisticată, ci mai degrabă un contract social cu cetățenii. Obiectivele enumerate în paragraf ar trebui să devină o busolă care indică direcția în care cei care dețin controlul rotesc cârma navei. Dar aici apare o întrebare fundamentală: această busolă nu este pur și simplu un decor în cabina navei, care, atunci când căpitanul se schimbă, este acoperită de mantia vântului nou?

Fără o contabilitate publică a obiectivelor atinse (sau nerealizate), maratonul politic de patru ani nu se desfășoară ca o poveste coerentă. Devine un colaj dezordonat de amintiri, din care este greu de înțeles ce s-a făcut de fapt și în care rămân doar umbrele deprimante ale promisiunilor neîmplinite. O astfel de ignoranță nu face decât să alimenteze cinismul față de politică și credința falsă că cuvintele nu sunt altceva decât o monedă în timpul alegerilor.

Responsabilitate: fundamentul unei democrații puternice
Guvernul de ieșire trebuie să prezinte un raport nu doar pentru formalitate. Este o marcă de calitate necesară unui sistem politic care urmărește să crească maturitatea instituțiilor sale. Când alegătorii văd că politicienii își asumă cu îndrăzneală responsabilitatea pentru munca pe care au făcut-o, ei câștigă o bază solidă pentru evaluarea partidelor și a liderilor nu numai prin cuvinte la modă, ci și prin eforturile lor concrete. Așezarea ne permite să eliminăm adevărații reformatori de cei care doar manipulează așteptările publicului. Mai mult: evaluarea publică a trecutului este formarea memoriei politice a țării.

Fiecare guvern nu este doar un fenomen înregistrat la vremea lui, ci și o parte a unei tradiții mai îndelungate de management de stat, care se întinde pe zeci de ani în urmă. Privind ce a funcționat și ce nu, putem obține o mai bună înțelegere a dezvoltării instituționale: ce am învățat din greșelile trecute, ce proiecte au devenit modele și ce căi ar trebui evitate. Acest lucru este deosebit de important pentru statele mici, pentru care politicile iresponsabile pot deveni o greșeală deosebit de dureroasă, greu de corectat.

Antidotul populismului și elixirul încrederii

Când transparența promisiunilor politice dispare la orizont, programul noului guvern, oricât de ambițios ar fi, nu are un punct de referință sigur. Nimeni nu știe cât de mult se construiește politica reală pe temelia realizărilor istorice și cât de mult pe nisipul politic care se prăbușește de îndată ce bate un alt vânt. Creșterea democrației depinde nu numai de frecvența electorală sau de competiția partidelor. Se bazează pe capacitatea cetățenilor de a judeca calitatea politicii. Această abilitate necesită o evaluare clară și detaliată a performanțelor anterioare.

O astfel de deschidere diminuează alura populismului. Dacă guvernul scutură în mod gratuit povara trecutului, sloganurile populiste se impun cu ușurință ca o soluție rapidă, fără a verifica originile istorice. Dar când publicul poate compara promisiunile cu realizări concrete, scena politică devine mult mai rezistentă la retorica ieftină.

Democrația este un proces în curs de desfășurare, nu o fulgerare a unei zile ale alegerilor. Socoteala pentru munca depusă este un act conștient prin care Guvernul arată că cuvintele și faptele sale nu sunt două lumi separate. Acesta este standardul profesionalismului politic: dacă știi că în patru ani publicul va cere socoteală, ești mai înclinat să iei în serios ambițiile, resursele și acțiunile tale. Acest lucru creează o cultură politică mai puternică, în care încrederea nu se transmite de sus, ci se câștigă printr-o comunicare deschisă cu publicul.

De ce este mai importantă responsabilitatea politicienilor decât noile promisiuni?

Noul program de guvernare, la fel ca promisiunile electorale ale tuturor politicienilor, este întotdeauna o încărcătură de optimism, promițând un viitor mai bun. Dar fără o evaluare adecvată a lucrărilor anterioare, noile promisiuni sunt mai mult retorică poetică decât eficiență dovedită. Atunci când evaluăm rezultatele obținute de Guvernul care iese, avem o bază empirică pentru a înțelege unde suntem și unde putem merge. În sfârșit, într-o țară democratică în care guvernul se schimbă regulat, publicul are tot dreptul să ceară nu doar noi promisiuni, ci și un răspuns clar, cele vechi au fost implementate?

Contabilitatea detaliată a programului Guvernului al XVIII-lea aprobat la începutul mandatului nu este o formalitate secundară, ci un test esențial al democrației bazate pe valori. Acesta este drumul de la labirinturile retoricii la spațiul luminos al răspunderii politice, unde cetățenii văd nu numai cuvinte frumoase, ci și o poveste bine argumentată, bazată pe fapte. Fără o astfel de testare, întregul edificiu al democrației devine o scenă neliniștită, imprevizibilă, în care noile promisiuni iresponsabile eclipsează cu ușurință lecțiile greu învățate din trecut. Prin urmare, dacă vrem ca generațiile viitoare să trăiască într-un stat în care guvernul este transparent și politicienii sunt responsabili, trebuie să cerem guvernului conservator conservator care își încheie mandatul să fie responsabil pentru ceea ce a făcut. Pentru că doar responsabilitatea politicienilor este un test principial și valoros al democrației și cel mai puternic antidot împotriva populismului.