Fani ai spațiului, atenție: în weekend aveți ocazia să vedeți Marte strălucitor și „data” lui Venus și Saturn

Pe lângă Marte strălucitor, din 17 până în 18 ianuarie, „data” lui Venus și Saturn poate fi observată și cu ochiul liber, adică așa-numita conjuncţie. O a treia planetă, Neptun, este de asemenea ascunsă în apropiere, vizibilă chiar și cu un telescop mic. TASR aduce o selecție de text a celor mai interesante informații despre Saturn.

Saturnbijuteria sistemului solar, a șasea planetă de la Soare și ultima planetă vizibilă pe cerul nopții cu ochiul liber. Este a doua ca mărime și a doua cea mai masivă planetă din sistemul solar, diametrul său depășește de nouă ori cel al Pământului, în timp ce masa sa este de 95 de ori mai mare decât cea a Pământului.

La fel ca Jupiter și alte planete ale sistemului solar exterior, Saturn nu este o planetă terestră (asemănătoare Pământului) – știința o clasifică drept o gigantă gazoasă. Constă în principal din hidrogen și heliu, dar conține și urme de alte elemente. Oamenii de știință presupun că are un nucleu solid, dar în același timp nu are o suprafață solidă precum planetele terestre. Motivul este că hidrogenul, care alcătuiește cea mai mare parte a planetei, se transformă mai întâi într-un lichid și mai târziu într-un metal datorită creșterii treptate a presiunii și a densității în straturile inferioare ale planetei către miezul său.

Atmosfera exterioară a lui Saturn este formată din 96,3% hidrogen și 3,25% heliu, dar în atmosferă au fost detectate urme de alte substanțe chimice precum amoniacul (amoniacul), acetilena, etanul, propanul, fosfanul și metanul. Saturn orbitează la o distanță de aproximativ 1,4 miliarde de kilometri (9,5 UA) – de aproape 10 ori mai departe decât Pământul și aproape de două ori mai departe decât Jupiter. Prin urmare, o revoluție în jurul Soarelui (an) durează 10.756 de zile pământești – aproximativ 29,4 ani pământeni. Cu toate acestea, o zi (o rotație în jurul axei) durează doar zece ore și 34 de minute pe Saturn.

Rotația planetei face ca aceasta să aibă forma unui sferoid turtit – raza planetei la ecuator este cu peste zece procente mai mare decât raza polilor. Celelalte planete gazoase sunt, de asemenea, aplatizate, dar nu la fel de semnificativ ca Saturn. Unul dintre motivele aplatizării semnificative poate fi densitatea medie scăzută a planetei, doar 0,69 grame pe centimetru cub. Deși planeta are un nucleu solid, densitatea ei este redusă de atmosferă. Saturn este singura planetă din sistemul solar cu o densitate mai mică decât cea a apei.

Începuturile istoriei observării astronomice a lui Saturn, ca și în cazul altor planete, au rădăcini adânci care se întorc în cele mai vechi timpuri, în jurul anului 700 î.Hr. Potrivit Administrației Naționale pentru Aeronautică și Spațiu din SUA (NASA), acesta datează din această perioadă cea mai veche înregistrare a lui Saturn atribuită asirienilor, care s-au referit la obiect ca „Steaua lui Ninibe” sau „Steaua Soarelui”. Potrivit BBC, Ninib este similar cu numele unui zeu numit Ninurta capturat pe una dintre pietrele de hotar. Ninurta era, printre altele, zeul agriculturii, medicinei și războiului.

Câteva secole mai târziu, în jurul anului 400 î.Hr., grecii antici au numit același obiect, despre care se crede că este o stea rătăcitoare, cu numele titanului Kronos, pe care îl venerau ca zeu al agriculturii și al timpului. Mai târziu, romanii au înlocuit numele Kronos (scris și Chronos) cu echivalentul său roman Saturn, care a rămas neschimbat până în prezent.

Primul observator al lui Saturn printr-un telescop a fost, ca și în cazul multor alte planete, polimatul florentin Galileo Galilei. Cu toate acestea, telescopul său era primitiv și prea mic. Prin urmare, când Galileo a văzut o planetă cu inele, nu a putut desluși la ce se uită și a notat că Saturn are „urechi”. Inelele lui Saturn au fost descoperite în 1655 de Christian Huygens, împreună cu cea mai mare lună a sa, Titan, care este singura lună din sistemul solar care are o atmosferă groasă. 20 de ani mai târziu, în 1675, Jean-Dominique Cassini decalajul dintre inelele A și B.

Prima sondă care a vizitat Saturn a fost Pioneer 11 pe 1 septembrie 1979. Voyager 1 și Voyager 2 au urmat în 1980 și 1981. Prima sondă care s-a „acostat” pe orbita lui Saturn a fost sonda Cassini pe 1 iulie 2004. Ea a adus și modulul Huygens la Saturn, care a aterizat pe Titan, i-a studiat atmosfera și a făcut, de asemenea, fotografii ale Lunii. Misiunea Cassini-Huygens a explorat sistemul Saturn timp de 13 ani și a descoperit șapte luni noi ale lui Saturn. Potrivit NASA, planeta are un total de 146 dintre ele.

În 2015, oamenii de știință Konstantin Batygin și Greg Laughlin au publicat în revista științifică PNAS studiu, conform căruia Jupiter din sistemul solar tânăr, după formarea sa, a mers din partea exterioară a sistemului spre Soare. Pe parcurs, cu gravitatea sa enormă, a aspirat literalmente materialul din care s-au format planetele terestre. De asemenea, l-a privat pe tânărul Marte de o parte din material, împiedicându-l să atingă dimensiuni mai mari. Dacă ar continua mai aproape de Soare, Pământul ar avea probabil aceeași soartă. Din fericire, însă, Saturn a intervenit, oprind progresul lui Jupiter din cauza rezonanței orbitale și trăgându-l ulterior pe „regele zeilor” mai departe de Soare.

Un fapt interesant este că, conform mitologiei romane, Saturn a fost tatăl lui Jupiter. Dacă Saturn nu și-ar fi luat „fiul risipitor” cu el, probabil că Pământul, așa cum îl cunoaștem, nu s-ar fi format niciodată până acum doar patru misiuni au explorat Saturndar acest număr ar trebui să crească în viitor. NASA pregătește misiunea Dragonfly. Drona va vizita diverse locații de pe suprafața Titanului și va investiga locuibilitatea lui Marte. Cu toate acestea, oamenii de știință vor trebui să aștepte încă câțiva ani pentru rezultatele misiunii, lansarea acesteia fiind planificată pentru 2028.