La expoziția Dymaxion – o viziune post -Prioritate

Infrastructura dezvăluită va reflecta intersecția polilor digitali și fizici, simbolizând arhitectura post -industrială, care devine adesea o metaforă pentru realitatea virtuală. La expoziție participă artiști: Agata Orlovska, David Valentukonis și Mantas Valentukonis.

Termenul Dymaxion, creat de arhitectul american, inventatorul, scriitorul și futuristul Buckminster Fuller, înseamnă o eficiență maximă cu un consum minim de energie.

Cele mai cunoscute lucrări ale sale – Dymaxion House și Dymaxion – sunt încă sinonime astăzi. Acest concept se reflectă în structura expoziției, unde tehnologia și arta se îmbină, creând noi forme și simbolism de interacțiune.

Relația dintre materie și energie

Conexiunea esențială între spațiul expozițional și lucrările expuse sunt materialitatea. Firurile de pe computer devin nervi de difuzare digitală, creând un nou organism informațional, în care procesele virtuale devin în realitate materială.

Este o relație romantică între materie și cod, între obiectivitatea fizică și percepția simulată. Designul jocului video de pe peretele curbat creează iluzia ferestrei stației spațiale – deschiderea confruntării cu o suprafață pulsantă, care se schimbă constant.

Descrierile soliari ale lui Stanislaw Lemo ale unui ocean extraterestru, a cărui suprafață funcționează ca inteligență organică, care se schimbă constant, rezonează cu teme expoziționale.

Viziunea lui S. Lemo asupra secolului al XVIII -lea. Teoriile lui Frantz Anton Mesmer despre magnetismul animalelor, o energie care există în rândul tuturor ființelor vii și pot fi utilizate în procesul de tratament.

Mesmer a susținut că o substanță lichidă lichidă, continuă, pătrunde în universul și organismele de pământ, transmise de corpurile spațiale – Luna, Venus, Jupiter – nu numai pe inundațiile marinei, ci și pe emoțiile și deciziile umane.

Alchimie de aluminiu

Aluminiul, ca materie, devine metafora perfectă pentru această paradigmă. Este unul dintre principalele metale din lumea tehnologică, care include compoziția aparatului spațial, sisteme de calcul, rețele de comunicare și infrastructură de realitate virtuală.

Aluminiul are, de asemenea, un aspect alchimic – este ușor, dar puternic, care amintește de metale ezoterice, cum ar fi mercurul, care a fost asociat cu ideile de transformare și transformarea nesfârșită în sistemele alchimice istorice.

Aluminiul devine un artefact post -industrial, care prin intermediul proprietăților sale de topire, formare și reflecție deplasează problemele de arhitectură cibernetică și memoria industrială pe suprafața terenului. Reliefurile create din piesele auto fuzionate devin noi straturi de medii informaționale care se conectează cu abstracția găsită în tablourile Mantas Valentukonis.

Simbioza tehnologiei și a ritualurilor

Instalarea lui Agatha Orlovska „Nu mergeți ușor în noaptea de lenjerie” subliniază în continuare interdependența umană și tehnologie. Modulele de absorbrare a energiei solare, utilizate în mod obișnuit în spațiile deschise, sunt expuse într -o galerie unde nu există o sursă de lumină naturală.

În schimb, singura sursă este el însuși vizitatorul, care devine furnizor de energie și filtru de percepție.

În instalarea lui David și Mantas Valentukonys Lady a murit, ritualul și iluzia tehnologică de înviere și extincție rezonează cu jocul din copilărie folclor Panatchka Pomerla – lumina slavă ca o pene, rigidă ca o bord echivalentă.

Această practică ritualizată, în care fetele se reunesc pentru a ridica „morții” doar cu vârful degetelor, devine nu numai un act de coordonare fizică, ci și în imaginea credinței subconștiente colective.

Pictura lui Manto Valentukonis în expoziție acționează ca un element care se amestecă în niveluri de materialitate, percepție digitală, arhitectură industrială și imaginație mitologică.

În lucrările sale, motivele transparenței suprafeței, fracturilor de lumină, structurilor stratificate reflectă nu numai lumea vizuală, ci și procesele care au loc în spațiul informațional.

Picturile Valentukonis se convoacă cu axa tematică a expoziției – ritual, transformare și finalizare.

KKKC informează că deschiderile de expoziții sunt fotografiate/filmate, iar vizitatorii pot fi văzuți în diverse instrumente media.