Teoria conspirației optogenetice

De exemplu, dacă candidați pentru alegeri în Seimas, o forță de neînțeles începe să vă insufle în cap fantezii delirante. (Dacă nu ai fi Seiman, te-ai bate joc de astfel de gânduri).

Dar să luăm situația și să o întoarcem: imaginează-ți că nu tu votezi, ci vecinul tău. Și apoi îți trece ceva în cap (de unde? de ce?) la care nu te-ai gândit înainte.

Un fel de chip începe să înghesuie în conștiință cele mai proaste amintiri auzite (sau poate nu auzite?) despre acel vecin: despre pasiunea lui pentru rachiu, despre faptul că nu știe cărei țară aparține Crimeea și, de asemenea, despre faptul că că „o doamnă a spus că, cu o altă doamnă, s-a purtat cândva într-un mod rău…”

Dar alegerile au loc nu numai la noi, teoriile conspirației se nasc nu numai în Lituania: capetele sunt rotunde în toate țările.

Prin urmare, într-o lume care suferă de insolație, chiar și oamenii de știință serioși cedează în fața conspirațiilor. Și din moment ce sunt serioase și universal recunoscute, povești-teorii ciudate încep să se răspândească. Se înmulțesc, se împletesc. Uneori se împletesc în așa fel încât până și cei mai inteligenți oameni alunecă pe acele împletituri. Nu ni se va întâmpla?

Una dintre acele teorii moderne și bazate pe știință (?) declară că războaiele și cataclismele din lume nu au loc din cauza diviziunilor teritoriale, nu din cauza credințelor politice sau a minții naturii, ci din cauza unor forțe necunoscute – și au venit din cauza trecut sau din întinderile cosmice – vrei să ascunzi Adevăratul Trecut al Omenirii (!!!).

Este necesar să explicăm acele trei semne de exclamare. Astfel, oamenii de știință (?) spun că în nordul Irakului, Siria, India, Tibet și, bineînțeles, Egipt, barbarii moderni au început să lupte și să distrugă valorile culturale abia atunci când Puterile Superioare (aici ar fi nevoie din nou de un semn de întrebare) ideea că aceasta Nu merită să dezvăluie Umanităţii degradante ceea ce a fost scris în textele de acum mii de ani. (Ați auzit că planeta noastră trăiește pentru a patra sau a cincea oară. Și că deja sa distrus de trei sau patru ori. Apoi a revenit la viață…)

Va trebui să explic din nou: autorul textului nu și-a rătăcit mințile, el doar repovestește publicațiile scandaloase ale mass-media occidentale despre controlul gândurilor și comportamentului nostru. Și despre faptul că poate de multă vreme suntem doar marionete trase de sfori.

Dar știu: răbdarea cititorului nu este veșnică. Un cititor inteligent vrea fapte inteligente. Prin urmare, punem OPTOGENETICA pe masa de discuție.

Optogenetica are ca scop controlul creierului. Proteinele sensibile la lumină din corpul nostru ajută la acest lucru.

(Pentru cei interesați: pionierul acestei științe este profesorul german Peter Hegemans, care a vizitat și Lituania. Și despre importanța acestei științe pentru medicină: părțile creierului afectate de lumină creează noi impulsuri nervoase care ne permit să afectăm boli. . Și de aici – concluzia publicată în presa occidentală: ne poate și ne afectează comportamentul).

În ceea ce privește comportamentul: a comenta afirmația necesită nu numai cunoștințe speciale, ci și puțin curaj. Deoarece simt lipsa ambelor componente, mă voi limita la un alt fapt „extras” din aceeași presă occidentală.

„Când lumina ajunge la molecula de rodopsina (pigmentul retinian – HV), se formează un nou impuls nervos, pe care creierul îl percepe ca lumină sau culoare”. (Nu înseamnă asta că un regal alb ne poate părea negru?

Da! Tehnologiile optogenetice au deschis posibilități de control al neuronilor. Deci perspectiva pozitivă este depășirea bolilor. Iar negativul posibil este inculcarea-instalarea agresivității și a altor negativități. Poate fără ca noi să știm?). Lasă un alt exemplu să vorbească.

În primul rând, desigur, șoarecii. Unul dintre compușii neuronilor din creierul lor este responsabil pentru urmărirea prăzii (răspund și animalele feline). Un alt compus deja „ordonează” uciderea.

Când șoarecii au fost stimulați cu lumină (optometrie!) aceștia din urmă au devenit sălbatici și au atacat tot ce le-a ieșit în cale. Chiar și obiecte neînsuflețite. Dar m-ați crede dacă aș spune că nimeni din lume nu mai este interesat de asta și nu promite că va face cercetări similare… cu noi?

(În mass-media, există deja informații fantomatice despre implanturile de interfețe neuronale. Contextul este același: pentru a trata bolile. Dacă… pentru a controla oamenii?).

Parcă nu este nevoie să explici cititorilor „Lietuvos szitalys” ce este dopamina, dar dacă ai uitat să asociezi acest neurotransmițător cu diverse plăceri, ești deja într-o formă proastă (am făcut aici o glumă grosolană).

Dopamina a fost studiată și cu ajutorul optogeneticii – în căutarea modalităților de reducere a dependențelor. Dar ascultați ce întreabă Majestatea Sa Pesimistul: „Și ce se va întâmpla dacă cineva va căuta să ne sporească dependențele?…”

Acum să ne îndepărtăm pentru o secundă de optometrie și să revenim la începutul destul de fantastic al eseului – la războaie și agresiuni moderne. Cine va susține că sunt determinate de factori de mediu, culturali, sociali și biologici?

Dar mai întâi – psihologie. Stări emoționale. Valoarea de sine. Stresuri și frustrări. Este posibil să „implantăm” toate acestea în creierul nostru cu o „fibră optică” optometrică?

Cei care neagă astfel de posibilități spun că, pentru a ilumina creierul din interiorul craniului, ar trebui implantat în el un cablu special. Acum o să mă cert despre acel cablu.

Odată, în timp ce comunicam cu un specialist în tehnologii inteligente, am spus că, auziți, folosesc doar aproximativ douăzeci la sută din capacitățile smartphone-ului meu. Un tânăr politicos, cu un zâmbet plăcut, a spus că s-ar bucura dacă aș fi stăpânit cel puțin trei-patru la sută din capacitățile mașinii.

Dar poate în loc să credem în cei care locuiesc lângă noi (sau deasupra noastră, sau în adâncurile oceanului) și ne controlează de la distanță, să coborâm pe pământ? Poate optogenetica să lupte împotriva flagelului epocii – cancerul? Nu încă azi: dar… s-ar putea!

Este destul de simplu (ni se pare) sa scapi de tigari si alcool cu ​​ajutorul optogeneticii. Dar lumea este agresivă și imprevizibilă; poate cineva (oameni de știință?) se va gândi la faptul că, deși există țigări, droguri, alcool și sex, tot nu s-au epuizat toate posibilitățile dopaminei? Ce conexiuni cerebrale complet noi am putea evoca prin optometrie (sau alte realizări neurologice)?

În sfârșit, despre încă o pseudo-teorie care nu s-a născut în noi: ce se întâmplă dacă această lume este doar o parte dintr-un joc video creat de CINEVA UNDEVA? ÎL POT OPRI ORICE MOMENT!