Cum stăpânesc fricile viața unei femei

În această luptă, poate fi dificil să spui cine este prieten și cine este dușman. Toți cei din jurul nostru se transformă în prădători care încearcă să profite de noi.

Imaginați-vă o femeie care ar putea odată să aibă încredere în oameni. Și acum trăiește într-o lume a propriilor temeri și dezamăgiri. Fiecare încercare a ei de a stabili o relație este transformată într-un joc viclean în care este forțată să manipuleze, să controleze, să tragă sforile invizibile.

Ea pare să dețină controlul asupra situației, dar în realitate este prizonieră. Este ținută captivă de propriile așteptări și frica de trădare. Fiecare mișcare a ei nu este un act de încredere, ci o manevră defensivă în acel război fără sfârșit.

Ea își construiește ziduri înalte în jurul ei, protejându-și inima de durere, dar aceștia sunt ziduri de închisoare.

Animozitatea îi arde în privire, ea este gata să atace prima ca să nu o poată lovi nimeni.

Uneori, pur și simplu fuge. Ascunzându-se de durere și emoții neplăcute, ea lasă un gol acolo unde ar fi putut fi o relație.

Din exterior, poate părea blândă și ascultătoare, dar în mintea ei deja planuri de evadare sau chiar de răzbunare.

Există o umbră de neîncredere în zâmbetul ei. În spatele cuvintelor iubitoare se află răni și acuzații nerostite.

Ea este o marionetă a propriilor ei demoni interioare – frustrări, temeri și îndoieli. Acum ei sunt cei care îi dictează fiecare mișcare.

Lupta interioară fără sfârșit se reflectă în viața ei – în prietenie, muncă sau familie. Acolo unde încrederea și apropierea ar putea domni, ea vede doar amenințare.

Focul ei interior, cândva atât de luminos și de viu, o mănâncă din interior, lăsând doar cenușa frustrării.

Fiecare dintre aceste strategii comportamentale – agresiune, fuga, predare – nu este o soluție, ci o încercare disperată de a evita un pericol iluzoriu.

Ea luptă cu dușmani care nu există în realitate. Ea se trădează, fără să-și dea seama că singurul ei dușman este propria ei teamă de respingere.

Conflictul ei interior devine închisoarea ei din care este imposibil să scape până când se întoarce asupra ei însăși și învață să aibă încredere în lume.