Mormintele animalelor de companie sunt mai importante decât memoria vechilor locuitori din Klaipėda?

Sacralizarea locuințelor morților este o activitate în sine. Aș spune eseul grafoman al a fi zadarnic. Cineva, cui ar trebui să-i pese de locul de înmormântare al bunicului lui Kant? Direcțiile filosofice ale lui Kant ar trebui(!) să fie preocupate. Dar cum rămâne cu bunicul lui? O persoană s-a născut, a lucrat și a plătit impozite. A făcut profit pentru cineva, poate el însuși a făcut profit în detrimentul altora. A crezut în ceva, a iubit și a suferit. Apoi a murit. Tot. Nu mai este relevant, pentru că nu plătește la vistierie, ocupă un loc pe teritoriul statului, promovează piața neagră a mărfurilor cu flori și lumânări. Adevărat, creând noi locuri de muncă pentru digitizatorii de cadavre și pentru păstrarea mormintelor…
Cred că da: au trecut 50 de ani – rămășițele s-au descompus, carpenul a putrezit, în acel loc ar trebui să răsară fie secară, fie așezări. Lumea aparține celor vii. Iar cei care vor să se comporte altfel vor deveni evreii din Vilnius, care conduc întreaga Lituanie să fie „privatizată” cu ritualurile lor strâmbe – până la urmă aici sunt morminte evreiești, aici nu se poate face nimic. NIMIC. Chiar și pentru a trăi.